S-a cernut sita partidelor politice şi am ramas cu 4 formaţiuni politice reprezentative în Parlamentul României. Dintr-o scurtă analiză a ofertei politice actuale nu am regăsit între cele 4 formaţiuni nici una care să se ridice la cerinţele mele de reprezentativitate a spiritului creştinesc – ortodox şi a naţionalismului în adevăratul sens al cuvântului. Din moment ce UDMR-ul reprezintă foarte bine, după părerea mea etnia maghiară din România atât din perspectiva religioasă cât şi a manifestărilor de interes a ale acestei etnii din România. Nefiind de etnie maghiar nu aş avea cum să-mi exprim macar simpatia faţă de această uniune. Ei, bine, în cazul celor trei reprezentanţi ai poporului, anume PNL, PSD şi PDL la nivel legislativ, nu se poate reţine un spirit cu trasturi cel puţin de un naţionalism mediu. Prin eliminarea din jocul puterilor al celor două partide PRM şi PNG, care până la urmă bine sau rău reprezentau un punct de vedere naţionalist, se ciunţeşte în legislativul românesc opinia cetăţenului care simte într-un mod mai pregnant spiritul românesc. Proces pe care mulţi îl pun pe seama maturităţii electoratului şi evoluţia democratică ascendentă din România. Eu personal faţă de cele două pierderi le pun pe seama conducătorilor partidelor tocmai amintite, cei doi în mod evident punând preţ mai mult pe cultul personalităţii decât pe părerea majorităţii din partid. De la înfiinţare şi până la disparţia din câmpul politicii care contează, PRM şi PNG au suferit clar de absolutism din partea preşedinţilor celor două partide.Cu referire la subiectul supus analizei, naţionalismul contemporan, electoratul ce până la alegerile parlamentare era adeptul doctrinelor şi punctelor de vedere naţionaliste pe alocuri chiar ultranaţionaliste s-au transformat în simpatizanţi ai unor Ong-uri ce militează în cu totul alt mod decât prin cel al bătăliilor politice. Apreciez că în viitorul cât se poate de apropiat vom asista la manifestări de stradă, şi când spun asta ma refer la cele cu caracter paşnic, ale unor organizaţii şi chiar entităţi denumite „de acţiune” care să satisfacă sentimentul românului, în special a românului tânăr din ziua de azi. Şi pe această cale atenţionez că emancipările naţionaliste din România dacă în cel mai scurt timp nu îşi vor gasi reflexia în cadrul unei doctrine politice şi în cadrul organizat al unui partid politic vom asista cu stupoare la unele schimbări de gândire şi orientare către acţiune mai mult de stradă decât de acţiunea normală ce tinde spre reprezentativitatea la nivel legislativ - cameral; aşa cum ar fi şi normal într-un stat cât de cât democratic.
Greşeala de eliminare din scenă a unor partide ce militau pentru un naţionalism mai pregnant, aparţine tot gândirii şi practicii politice occidentale de tip democratic. Aceste partide de care am facut vorbire, îmi erau pe alocuri chiar antipatice atat ca reprezentativitate la nivelul conducerii cât şi prin modalităţile prin care înţelegeau să facă publice anumite politici sau tendinţe. Acestea cred că îşi aveau locul destul de bine determinat în reprezentativitatea unor cetăţeni din România şi personal câteodată ma bucuram când un personaj din acele partide reacţionau destul de virulent la anumite poziţii ale unor etnii din România care visau drepturi cu mult mai mari decât le era „căciula” respectiv prevăzute de anumite acte normative naţionale şi internaţionale. Ori acum nu avem aşa ceva şi chiar daca am avea, anumite declaraţii sunt neînsemnate întrucât nu produc efecte politice şi nici nu se transpun în acte normative pentru simplu motiv că acestea sunt facut doar la televiziune şi nu acolo unde ar trebui facute, anume la Guvern sau în Parlament.Şi revin prin a spune şi chiar insist să declar că dacă nici unul din partidele din România care au reprezentativitate în Parlament nu îşi includ în programele lor şi într-un mod mai evident aptitudini ce ţin de promovarea valorilor din istoria României, a spiritului naţionalist românesc, în mod garantat electoratul care a rămas fără un reprezentat care să-i înţeleagă şi să îi transpună la nivel politic, în cel mai scurt timp vom asista la multe ieşiri în stradă cu acţiuni mai mult sau mai puţin dorite. Întrucât vocile acestor cetăţeni nu sunt ascultate, iar singura soluţie e să se aflieze unor entităţi ultranaţionaliste ce nu au prea multe instrumente de a acţiona şi chiar de ai apară împotriva unor acţiuni ce pot fi încluse în categoria celor antinaţionaliste. Totodată luaţi în considerare că dacă până acum aceştia aveau posibilitatea să reacţioneze organizat prin intermediul unui partid, în cazul în care prin intermediul mass-media aceşti cetăţeni vor fi incitaţi de anumite poziţii exagerate se va ajunge la nişte acţiuni pe care nimeni nu le ia în considerare în momentul de faţă, anume să se reacţioneze într-un mod poate şi violent.
Trebuie să recunosc că şi mie personal îmi face cu ochiul oferta şi felu cum se promovează anumite fracţiuni şi entităţi juridice, asociaţii nonguvernamentale care bagă la faţadă multe personaje din istoria românilor care întradevăr merită proliferaţi ca adevărate personalităţi ce au ocrotit neamul românesc. Şi actualmente aceste personalităţi le dăm uitării ba chiar lăsăm să fie batjocorite. Singurul lucru care ma oprit să nu semnez un act de adeziune la vreun ong din acestea cu tendinţe ultranaţionaliste a fost suspiciunea că există posibilitatea, ca unele dintre ele să fie finanţate de persoane care urmăresc alte scopuri finalmente decât cele care şi le-au propus membrii.
==================================================================== Ceea ce am scris în rândurile de mai sus, este schiţa unui articol pe care am încercat să-l concep cu ceva timp în urmă, dar pe care l-am considerat util ca introducere la ideea pe care o voi contura mai jos.
====================================================================
Acum, după cele întâmplate în Republica Moldova observ că există destul de mulţi „deontologi” sau alţi factori de opinie, adică oameni care au o mare „priză” la cetăţeni, dacă îi pot denumi aşa, care îşi permit să aibă atitudini de condamnare la adresa „huliganilor” şi a „revoluţionarilor de pe twitter”. Reamintesc faptul că daca în România nu erau „huligani” în stradă în decembrie 89, înafară de unu sau doi din aceşti formatori de opinie, în momentul de faţă erau cu siguranţă sudori la vreo fabrică de stat şi mâncau pastramă o dată pe an, asta în cazul în care avea vreo cunoştinţa la Zăvoranu sau la Dincă. Se duceau la cofetărie să ceară un ecler şi-un brifcor, în loc de 100 de Jack la Banboo.Pe cei din conducerea României sau din conducerea unor organisme europene îi mai pot înţelege, pentru e normal să aibă o atitudine ponderată mai ales că e vorba de „uşa frigiderului” din Rusia. Dar aceşti domni care se trezesc vorbind pe la televizor doar pentru a arăta că există şi păreri contra tendinţei generale, adică cele de tipul „tre să înoţi împotriva curentului să te poţi remarca” le consider execrabile.Trebuie spus că printre aceşti „deontologi” s-au numărat câţiva, cei drept nu mulţi, care s-au trezit să comenteze pe alocuri negativ şi la adresa acelori tineri care se gândesc să solidarizeze cu cei din Republica Moldova. Atitudini de acest gen contrazic chiar motivul pentru care se află la televizor să de-a lecţii, adică au pretenţii de la alţii să nu îşi exprime punctul de vedere, dar ei şi-l pot exprima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu